Atunci când am acumulat ceva experiență de viață, putem in general sa spunem dupa câteva secunde sau maxim minute dacă o anumită persoana este „ok” sau „cineva de bine” sau din contra, o persoană vicleană, ascunsă, perversă sau „un om al interesului”. Faptul ca cineva este „ok” variază de la persoană la persoană; depinde de cine vorbește si depinde si de cel care este „evaluat” sau „judecat”. In general evaluam oamenii asemănători noua sau cu valori asemănătoare ca fiind „ok” si evaluam negativ pe cei diferiți, dar nu am gasit pana acum o teorie unitara sau explicații psihologice... sau studii... Pana la urmă variabilitatea in ceea ce priveste criteriile de evaluare ar fi prea mare; cum ar fi sa se facă un studiu pe un lot de „oameni de bine” si pe un altul de oameni... mai putin buni?! Acest criteriu – a fi bun sau a fi cineva „de bine” – este practic imposibil de caracterizat in mod exhaustiv.