Si eu vorbesc in principal timpul si secundar serviciile. Si am invatat in mod similar sa verbalizez ce simt (ca sa stie cei din jur mai putin intuitivi ca tin la ei, desi imi este ciudat sa fac asta), am invatat sa imbratisez de cate ori am ocazia (mai rar sa pup, totusi nu ma fortez), si uneori intru in supermarket si ma gandesc ce nimicuri le-ar place celor dragi si le cumpar (in ciuda zgarceniei mele si a sentimentului ca sunt inutile, pentru ca stiu ca pentru ei au importanta). Imi este foarte bizar sa vorbesc celelalte 3 dialecte, dar pentru cei pe care ii iubesc fac asta. Evident, pentru ca o fac rar, aia ma privesc banuitor, nu sunt "in firea mea" cand fac asta. Si totusi o fac, ce-i drept rar. Subiectul vorbelor este unul dintre putinele lucruri pentru care nu am o teorie unitara si o explicatie satisfacatoare.
Fapte si vorbe. Pentru mine e foarte important sa vad/simt timpul petrecut impreuna facand lucruri utile amandorura. Sotului meu a avut nevoie de cativa ani sa imi spuna " te iubesc" brusc, din senin, stand la o cafea. El nu a auzit niciodata in copilarie ca este iubit.
Daca vrei, cand poti te rog frumos sa mai scrii. Pe mine ma ajuti mult. O zi cu mult ☀️
Vorbele sunt un fel de indicator al faptelor. Un fel de "faptometru". 😊
La unii e un indicator destul de fidel, credibil. Sunt cei care stim ca isi respecta cuvantul. La altii vorbele sunt un indicator foarte vag, nesigur care nu are prea mare legatura cu faptele si care poate fi ignorat.
Cred ca trebuie sa "calibram" legatura dintre vorbe si fapte la fiecare individid cu care venim in contact. La fel cum reglam un cantar inainte de a-l folosi. Iar la unii dintre semenii nostri, da, vorbele sunt total inutile.
Si eu vorbesc in principal timpul si secundar serviciile. Si am invatat in mod similar sa verbalizez ce simt (ca sa stie cei din jur mai putin intuitivi ca tin la ei, desi imi este ciudat sa fac asta), am invatat sa imbratisez de cate ori am ocazia (mai rar sa pup, totusi nu ma fortez), si uneori intru in supermarket si ma gandesc ce nimicuri le-ar place celor dragi si le cumpar (in ciuda zgarceniei mele si a sentimentului ca sunt inutile, pentru ca stiu ca pentru ei au importanta). Imi este foarte bizar sa vorbesc celelalte 3 dialecte, dar pentru cei pe care ii iubesc fac asta. Evident, pentru ca o fac rar, aia ma privesc banuitor, nu sunt "in firea mea" cand fac asta. Si totusi o fac, ce-i drept rar. Subiectul vorbelor este unul dintre putinele lucruri pentru care nu am o teorie unitara si o explicatie satisfacatoare.
Fapte si vorbe. Pentru mine e foarte important sa vad/simt timpul petrecut impreuna facand lucruri utile amandorura. Sotului meu a avut nevoie de cativa ani sa imi spuna " te iubesc" brusc, din senin, stand la o cafea. El nu a auzit niciodata in copilarie ca este iubit.
Daca vrei, cand poti te rog frumos sa mai scrii. Pe mine ma ajuti mult. O zi cu mult ☀️
Vorbele sunt un fel de indicator al faptelor. Un fel de "faptometru". 😊
La unii e un indicator destul de fidel, credibil. Sunt cei care stim ca isi respecta cuvantul. La altii vorbele sunt un indicator foarte vag, nesigur care nu are prea mare legatura cu faptele si care poate fi ignorat.
Cred ca trebuie sa "calibram" legatura dintre vorbe si fapte la fiecare individid cu care venim in contact. La fel cum reglam un cantar inainte de a-l folosi. Iar la unii dintre semenii nostri, da, vorbele sunt total inutile.
Interesanta idee cu calibrarea pentru fiecare in parte, nu m-am gandit la asta.