Atent. Concentrat. Litera dupa litera.
Caligrafic - frumusetea sta in detalii, in perfectiunea lor.
Hieroglife al caror sens e accesibil doar celui sau celei care scrie.
Dishu este arta efemera a scrisului folosind apa - simbol al vietii - apa care se evapora curand lasand in urma nimicul ce a fost. Este arta de a crea ceva impermanent, este alegerea de a te focaliza pe o devenire si nu pe un rezultat. Odata terminata opera, aceasta dispare pentru totdeauna, fara urma. Ramane numai impresia, emotia, insight-ul, intamplarea, memoria - atat cat mai persista - acea unda, cea atingere, acea fantasma, acea vibratie, acel gust sau miros suav a ceea ce a fost si nu mai este.
Acea poezie, acel vers, acel cantec. Acel ceva nedefinit, acea senzatie similara cu cea a apei sau nisipului ce se scurge printre degete.
Scriu. Scriu pe panza infinitului un cantec - cantecul meu. Nu a fost si nu va mai fi niciodata ceva identic.
Aici si acum se naste si moare o lume.
Cezar, sa inteleg ca asta e primul tau post aici, pe Substack? Welcome, then.