Despre newsletter, notes, social media, blogul și cartea mea.
Am început sa scriu pe acest substack în urmă cu mai mult de 7 luni. Comparativ cu cei 20 de ani de când scriu pe bloguri, aceasta perioada este nesemnificativă. Inițial nu am dat prea multe șanse unui proiect pe un site asa de nou (Substack a fost lansat în 2017) dar entuziasmul lui Victor de pe Irlanda.ie …
… m-a făcut sa reiau scrisul în limba romana abandonat cu aproape 3 ani înainte. Chiar și în ziua de azi toate articolele sunt scrise în dublură și pe cezar.vivaldi.net pentru că nu știu dacă într-o zi Substack nu va falimenta și nu voi pierde tot ceea ce m-am chinuit să scriu. Scenariu catastrofic? Poate.
Am spus că m-am chinuit să scriu. Asa e. Scriu articole lungi, atent verificate și cu diacritice parțiale (adică nu chiar peste tot), ceea ce îmi consumă cam 3-4 ore pe articol. Le scriu pe Word și știu că un articol are în medie 3-4 pagini standard. Invidiez pe alții care scriu foarte repede și care sunt cu mult mai creativi ca mine. Poate că au tihna pe care eu nu am luxul să o am, poate că trăiesc (financiar) din scris, poate că pur și simplu sunt mai buni ca mine... Pe de alta parte, atunci când văd că rezultă un articol lung și știu că attention span din ziua de azi este de câteva secunde și aproape nimeni nu mai citește nimic, mă întreb dacă cei 90 de abonați pe care ii am mă citesc cu adevărat. Este însă cumva un semn de respect pentru audienta mea să scriu ceva consistent și coerent; nu as putea face ceva de proasta calitate și pentru motivul că, la rândul meu, nu as accepta să citesc un articol de duzină, ceva care imi scormonește emoțiile și apoi mă lasă frustrat, fără să fi învățat ceva și fără să mă trezesc gândindu-mă la el în zilele următoare, punându-mi întrebări pe care altminteri nu mi le-as fi pus.
De ce acest articol? Pentru doua motive.
Primul ar fi ca să vă invit să vă spuneți părerea, în caz că doriți să abordez anumite subiecte sau dacă doriți să-mi adresați critici. Nu am o agendă anume cu acest substack, nu câștig nimic din scris în afară de plăcerea de a scrie, și nu știu niciodată despre ce voi scrie data viitoare. Scrisul meu este ceva complet destructurat, depinde ce mă înfurie cu proxima ocazie (scriu exclusiv pornind de la o emoție, altfel nu iese nimic notabil). Deci, dacă aveți comentarii, puteți să le împărtășiți.
Al doilea motiv este legat de dorința mea de a vă spune că substack-ul are si o secțiune de Notes (https://cezardanilevici.substack.com/notes) care nu e vizibilă dacă vă limitați la a citi newsletter-ul în email. Aceste Notes sunt mult mai dinamice decât newsletter-urile, pentru că pe ele share-uiesc aproape zilnic diferite link-uri. Substack are și un chat care este activ, doar că îl folosesc doar pentru a mai citi ce mai apare pe …
… unde îmi mai dau cu părerea uneori și mai postez meme-uri. Cu alte cuvinte, aveți posibilitatea de a citi newsletter-ul care apare variabil, cam o dată pe săptămână in medie (deși poate să treacă o lună și să nu am o idee nouă de scris), sau puteți să vă uitați pe Notes, unde apar mult mai frecvent noutăți legate de ce fac pe blogul principal. Spre exemplu, azi am început o serie de 8 articole cu poze (comentate) din Cluj, după ce am făcut ceva similar cu Arad, Oradea și Baia Mare. Tot pe Notes pun muzica și fotografie. Si tot acolo voi continua cu articole de psihoterapie în limba engleză, articole care nu se vor regăsi pe Substack. In afară de această activitate de pe blogul principal, mai pun sporadic articole scrise de alții sau video-uri. In fine, Notes sunt publice și nu necesită cont pe site. Dar dacă aveți cont, puteți da follow.
Pentru cei care doresc să ma întâlnească si pe alte platforme, mai sunt pe LinkedIn, Twitter(X) și Mastodon (prin Vivaldi Social). Si de ce nu, pentru cei care vor să mă recitească, cartea mea Twilight Tales, self-published pe Amazon în 2020, a ajuns în urmă cu câteva zile la versiunea 3, care a devenit și versiunea finală.
Newsletter & Notes
Exista oameni care te vor citi doar pe email, nu vor comenta niciodata (ca nu isi fac cont pe Substack), nu vor citi Notes, ca nu vor intra pe site. Astia sunt interesati doar de ce ai scris, vor fi cititorii de newsletter, e minunat ca exista. Sunt cei pentru care Salman Rushdie si-a publicat gratuit pe Substack cea mai recenta carte.
Si exista apoi oamenii carora le place sa o arda neproductiv pe social media. Astia isi vor face cont pe Ss si il vor folosi ca pe TW sau FB. Vor citi Notes-urile tale, iti vor comenta si iti vor da share. Cu astia poti sa stai pe chat uneori. Tot pe Ss.
Ss a inceput ca newsletter dar vrea sa fie o platforma social media full-fledged si are tot dreptul sa incerce sa fie. Parerea mea e ca va reusi.
Si ca in povestea lui Peseshkian, cu musulmanul cu magarul furat, ala cu "crede in continuare in Dumnezeu dar leaga-ti bine magarul" eu (ti-)as zice "crede in continuare in Substack si fa-ti back-up-uri saptamanale. Si eventual pe numele tau de domeniu."